Autoritățile Știu și Tac în Fața Poluării Găzduite de Persoane Influente din Neamț și Împrejurimi
Sursa poza si informatii: ziarpiatraneamt.ro
Lacul Bicaz, una dintre cele mai importante atracții turistice și resurse de apă din Moldova, se confruntă cu o poluare gravă, sub privirile nepăsătoare ale autorităților. Pe malurile lacului au apărut în ultimii ani zeci de pontoane, unele transformate în locuințe de vacanță plutitoare. Acestea sunt dotate cu improvizații asemănătoare unor fose septice, dar care nu pot fi golite legal și sigur, deoarece nicio vidanjă nu poate ajunge fizic până la ele și nu există, ca în Delta Dunării, barje speciale pentru colectarea deșeurilor.
În aceste condiții, realitatea devine una tulburătoare. Dejecțiile adunate pe pontoane nu dispar de la sine, iar singurele soluții logice ar fi ca proprietarii să le transporte la domiciliu pentru eliminare în canalizarea urbană sau… să le deverseze direct în lac. Din păcate, mirosul greu care persistă dimineața în anumite zone ale malului confirmă ce se întâmplă în realitate. Nu mai e mireasma apei de munte, ci izul de stație de epurare improvizată, combinat cu senzația unei gropi de gunoi plutitoare.
Problema este cunoscută de ani de zile, dar nimeni nu intervine. Explicația este simplă și amară: mulți dintre proprietarii acestor pontoane nu sunt pescari pasionați sau turiști obișnuiți, ci persoane cu influență – oameni de afaceri, politicieni sau apropiați ai acestora, din Neamț și din alte județe. În fața lor, autoritățile „nu au voie” să deranjeze.
Dejecțiile aruncate zilnic în apă se acumulează, se infiltrează și ajung în lanțul trofic, afectând fauna, flora și, în cele din urmă, sănătatea oamenilor. Lacul Bicaz nu este doar un peisaj de carte poștală, ci o sursă de apă, hrană și identitate locală. Dacă îl transformăm într-o groapă de gunoi lichidă, pierderea nu va fi doar ecologică, ci și economică și socială.
Tăcerea autorităților devine, în acest context, complicitate. Lipsa controalelor, absența unui sistem de colectare a deșeurilor de la pontoane și tolerarea unei asemenea poluări reprezintă o decizie politică și administrativă: „Nu deranjăm pe cine nu trebuie.” Într-un județ unde cetățenii sunt amendați pentru pescuit cu undița fără permis, dar pontoanele ilegale cu dejecții în lac rămân neatinse, avem imaginea perfectă a dublei măsuri.
Dacă nu se iau măsuri urgente, Lacul Bicaz va deveni în câțiva ani doar o pată urât mirositoare pe harta turismului românesc. Și atunci nu vom mai vedea în oglinda apei reflexia apusului de soare, ci doar urmele vizibile ale nepăsării și complicității celor care au ales să nu deranjeze.