În ultima perioadă, subiectele legate de justiție, pensiile magistraților și vârsta de pensionare au fost intens discutate, uneori cu generalizări excesive. Aceste dezbateri au fost amplificate de nemulțumirile cetățenilor față de sistemul judiciar, unele justificate, altele nu. Astfel, s-a creat o adevărată campanie împotriva justiției, orchestrată de persoane care au resurse și infrastructură dedicate pentru a submina încrederea publicului în instituțiile fundamentale ale statului, inclusiv în justiție.

Acest articol nu are scopul de a spăla imaginea justiției, afectată de erori judiciare, prescripții controversate și cazuri de corupție în rândul magistraților. Dorința noastră este să vă prezentăm aspectele mai puțin vizibile ale activității unui tribunal și să vă arătăm ce se întâmplă în spatele ușilor închise ale Tribunalului Neamț. Pentru a înțelege mai bine aceste realități, am colaborat cu doamna judecător Alina-Marcela Curelaru, președintele Tribunalului Neamț.

Provocările Tribunalului Neamț

La Tribunalul Neamț, ar trebui să activeze peste 30 de magistrați. Deși schema prevede 32 de posturi, în realitate sunt doar 24 de judecători activi. Această discrepanță între numărul de posturi și cel de judecători disponibili duce la redistribuirea volumului de muncă către cei rămași, crescând semnificativ presiunea asupra acestora.

Începutul anului a adus un stoc de 4.702 dosare, iar până la 9 septembrie au fost înregistrate încă 4.498, ceea ce înseamnă aproape 18 dosare noi pe zi. Astfel, numărul total de cauze de soluționat a ajuns la 9.200: 4.374 pe Civil I, 3.245 pe Civil II și 1.581 pe Penal. Dacă schema ar fi completă, fiecare judecător ar avea în medie 287,5 dosare. În realitate, cu 24 de judecători activi, această medie crește la 383,3 dosare pe judecător, adică aproape 96 de dosare în plus față de normă. Această distribuție inegală afectează în mod special anumite secții:

• Civil I: 13 posturi prevăzute, dar activează doar 9 judecători, rezultând 486 de dosare pe judecător.

• Civil II: 14 posturi prevăzute, dar activează 10 judecători, ceea ce înseamnă 324,5 dosare pe judecător.

• Penal: Schema este completă (5 din 5), cu o medie de 316,2 dosare pe judecător.

Aceste cifre reflectă o presiune considerabilă asupra sistemului judiciar și asupra magistraților care trebuie să gestioneze acest volum imens de muncă.

Munca din spatele ușilor închise

În spatele ușilor închise ale tribunalului, există o echipă de grefieri care joacă un rol esențial în buna funcționare a sistemului judiciar. Aceștia se ocupă de îndosarierea și verificarea fiecărui act, corespondența cu părțile și autoritățile, scanarea, digitalizarea și arhivarea documentelor. Un act depus într-un dosar cu două sau trei părți implică notificări pentru toate părțile, răspunsuri, contra-răspunsuri și noi acte, generând o avalanșă birocratică care trebuie gestionată cu o atenție deosebită. Orice eroare, cum ar fi un document pierdut sau nepus la dosar, poate avea consecințe juridice grave.

În unele cazuri, probele sunt atât de numeroase încât un singur dosar poate umple un întreg dulap, cu zeci de mii de file. Această complexitate și volum mare de muncă necesită un consum intelectual considerabil din partea magistraților, care trebuie să citească și să înțeleagă tot ce le trece prin mâini. Este un efort comparabil cu citirea, lună de lună, a rafturilor întregi de cărți. Oricât de mult ar iubi lectura, la acest ritm, burnout-ul devine o realitate. Și, desigur, miza este imensă: dreptatea unor oameni sau chiar libertatea lor.

Provocările sistemului judiciar

Pe lângă volumul uriaș de muncă, magistrații se confruntă și cu un cadru normativ complex și o birocrație greoaie, în care același act trebuie comunicat, confirmat, verificat, arhivat și regăsit instant la nevoie. Acest sistem poate duce la erori și întârzieri, afectând eficiența și încrederea publicului în justiție.

Este important să înțelegem că, dacă schema ar fi completă, fiecare judecător ar avea cu o treime mai puține dosare, iar și acelea ar fi, oricum, un volum enorm. Această realitate subliniază necesitatea unor reforme în sistemul judiciar, pentru a asigura o justiție mai eficientă și mai echitabilă.

Concluzie

În timp ce este esențial să criticăm și să identificăm derapajele din justiție, este la fel de important să recunoaștem și să apreciem munca celor care lucrează din greu în spatele ușilor închise ale tribunalelor. Fără eforturile lor, sistemul judiciar nu ar putea funcționa. Este responsabilitatea noastră să susținem și să contribuim la un sistem de justiție mai drept, mai performant și mai de încredere.