Călin Georgescu și alegerile anulate – între responsabilitatea autorităților și spectacolul mediatic
În România anului 2025, cazul Călin Georgescu și anularea alegerilor ridică întrebări esențiale despre responsabilitatea autorităților și transparența procesului electoral.
Deși nu susținem candidatura lui Călin Georgescu și considerăm că președinția sa ar fi fost nefavorabilă pentru țară, este important să subliniem că faptele sale vor fi judecate de instanțe competente. Nu este rolul nostru să emitem verdicte fără acces la dosar și probe, deși există deja un comunicat oficial privind urmărirea penală a acestuia.
Totuși, apar neliniști care nu pot fi ignorate. Dacă autoritățile susțin că alegerile au fost manipulate și întregul proces electoral a fost compromis, atunci nu doar presupusii autori trebuie trași la răspundere, ci și cei plătiți să prevină astfel de scenarii. Unde erau paznicii democrației? Cum se face că aceiași oameni rămân în funcții, în timp ce publicului i se prezintă explicația simplă a prinderii unui „hoț” care ar fi furat alegerile?
Mai mult, acuzațiile vehiculate în spațiul public sunt extrem de grave. În orice stat care pretinde rigoare, un dosar de asemenea greutate se instrumentează cu consecvență și transparență: ori ai probe solide și aplici toate măsurile preventive, ori recunoști că ești încă în faza de strângere a probelor și nu transformi dosarul într-un proces mediatic. Când suspectul se plimbă liber, dar este demonizat zilnic, impresia este că asistăm la o execuție de imagine, nu la o anchetă riguroasă. Este vorba de un demers temeinic sau doar de scoaterea din joc a unui actor politic incomod?
În plus, anularea unui scrutin presupune pierderi uriașe – financiare, instituționale și morale. Cine plătește pentru ele? Nu doar în bani, ci prin răspundere concretă: demiteri, interdicții de a mai ocupa funcții publice, sancțiuni clare. Dacă aceste lucruri nu se întâmplă, atunci lecția rămâne aceeași pe care o tot învățăm: nimeni, niciodată, nu răspunde pentru eșecul sistemului.
Cazuri tratate prin delicte de opinie, dosare hrănite din scurgeri selective către presă, verdicte morale rostite înaintea verdictelor juridice – toate acestea transformă justiția într-un decor menit să întrețină iluzia de democrație. Drepturile nu sunt privilegii pe care sistemul le acordă când îi convine și le retrage când nu. Ori sunt egale pentru toți, ori nu mai vorbim de stat de drept, ci de o scenografie.
Nu avem răspunsuri la întrebările fundamentale. Tocmai de aceea, ne este teamă că asistăm la încă un spectacol mediatic care se va încheia cu o condamnare sprijinită mai mult pe delatori, percepții și narațiuni oficiale decât pe probe publice, clare și verificabile. Dacă democrația a ajuns „facultativă”, la cheremul unui sistem care decide cine are voie să conteze și cine nu, atunci procesul Călin Georgescu alegeri anulate nu spune doar ceva despre el, ci mai ales despre cât de jos am coborât noi toți, ca societate.
Deci, odată ce a fost trimis în judecată Georgescu pentru că a furat alegerile, asta înseamnă că hoțul a fost prins. OK. Mai departe vrem să vedem cum sunt sancționați paznicii, că sunt mulți și extrem de bine plătiți și o mare parte chiar cu pensii speciale. Sau poate paznicii au fost vigilenți și la posturi și nu are nimeni ce să le reproșeze?
